Operatorii specializaţi de pe piaţa turistică constată o creştere a cererilor din partea întreprinderilor pentru odihnele corporative. Ei susţin că orice întreprindere din Republica Moldova, care  activează în diferite sfere, organizează tot mai mult astfel de odihne pentru angajaţii săi. “Organizarea unor astfel de corporative determină o creştere a productivităţii muncii”.
Ce reprezintă odihnele corporative?

Odihna  corporativă sau cum mai este numită activă reprezintă o formă motivaţională în cadrul întreprinderilor, anume datorită faptului că are loc integrarea colectivului. De fapt cea mai bună integrare a colectivului are loc într-un mediu neformal, deoarece doar într-un asemenea mediu poate să se formeze un colectiv integru. În afara orelor de lucru sau în week-end, când se organizează odihna activă ei pot să discute şi alte teme care într-un fel sau altul apropie oamenii şi dă posibilitate ca fiecare să găsească alte aspecte ale personalităţii care nu pot să le vadă în timpul serviciului. Acest fapt demonstrează într-un fel sau altul că odihna corporativă ridică productivitatea muncii, persoanele găsesc un numitor comun. În acest sens se creează o relaţie interpersonală durabilă şi paralel se formează un colectiv integru, care dă posibilitatea să ridice indicii activităţii în cadrul întreprinderilor.

Care sânt formele corporative de bază ?

 În principiu se recomandă ca întreprinderile care organizează acest tip de odihnă pentru angajaţii săi să se orienteze, în primul rând, după necesitatea  care o solicită personalul, adică odihna activă legată de formele motivaţionale de turism. Principalele forme de odihne corporative sânt: odihna turismului de week-end, odihna la natură, odihna în mediul rural la pensiuni agroturistice. De asemenea pot fi întâlnite şi alte forme cum ar fi odihna activă în cadrul staţiunilor de odihnă din zona Vadul lui Vodă şi odihna corporativă la întreprinderile de vinificaţie. Aceasta din urmă oferă excursii la Mileştii Mici, Cojuşna, Cricova şi alte întreprinderi. Începând de anul trecut se organizează odihna activă şi la vinăria Brăneşti, situată lângă Complexul Orheiul Vechi.

Ce se poate de propus clienţilor corporativi?

În primul rând, am putea propune întreprinderilor, indiferent de specificul său, ca să organizeze şi odihna legată de turismul religios, deoarece  nu este turism de pelerinaj, după cum susţin unii, ci este ceva specific anume pentru persoanele religioase, care solicită asemenea forme de odihnă.
Turismul religios înseamnă, de fapt, vizitarea localurilor sfinte cum ar fi zona Călăraşilor unde pot fi vizitate 4 mănăstiri: Mănăstirea Hârjăuca, Hârbovăţ, Frumoasa şi Răciula. Aceste patru mănăstiri sunt amplasate sub formă de cruce, ceea ce pentru clienţi ar fi interesant să vadă care ar fi specificul pentru fiecare mănăstire în parte. De asemenea pot fi vizitate mănăstirile Căpriana şi Hâncu, care sunt incluse într-un circuit turistic. Pe lângă aceste destinaţii mai există zone pitoreşti la Ţipova şi Saharna. Aici pe lângă faptul că vor avea posibilitatea de a vizita aceste mănăstiri există şi posibilitatea de a organiza şi un agrement anume în zona respectivă. Pentru Nordul Republicii se propun şi diferite itinerare cum ar fi vizitarea “Zimbrelor”, a regiunii “Suta de movile”, care se află în zona raionului Glodeni. Spre sudul republicii cu părere de rău avem mai puţine obiective turistice, dar merită de vizitat Complexul de Vinificaţie de la Purcari, la Leova “Valurile lui Traian” şi la Hânceşti “Hanul lui Manubrecari” care în prezent se află în reconstrucţie.

Care sânt costurile acestei industrii?
Asemenea servicii nu pot fi prestate de orice întreprindere deoarece, costurile sânt destul de mari. Condiţia odihnei corporative este aceea ca serviciile să fie achitate integru de întreprindere sau 50% de întreprindere şi 50% de colaboratori. În pofida costurilor mari, totuşi există întreprinderi care pot să-şi permită corporativele şi interesant că această odihnă corporativă a fost preluată de la companiile mixte moldo cu alte ţări, în care ei au început organizarea pentru colaboratorii săi. Această experienţă au  preluat-o şi alte întreprinderi autohtone care deja practică odihnele corporative pe teritoriul Republicii. Unicul operator specializat de la noi care organizează odihne corporative este Tatrabis, deşi a apărut recent, este deja o companie experimentată. Alte companii care au reuşit deja să organizeze itinerare complete sânt companiile Solei, Moldova-Tur şi Canonic-Tur. Un itinerar complet asta înseamnă asigurarea serviciilor de agrement, planificarea serviciilor de cazare şi a serviciilor de alimentare.

În ce măsură  noua  industrie s-ar putea  dezvolta în Republica Moldova?
Actualmente problema principală este lipsa personalului calificat, ceea ce este destul de acut pentru ţara noastră. De aceea fiecare întreprindere odată ce dispune de o clientelă sau un personal calificat se străduie să-l menţină cu orice preţ. Acest lucru deja demonstrează faptul că pespectiva este în dezvoltare, deoarece datorită odihnei corporative angajatorul poate să-şi menţină personalul calificat. De remarcat că pe lângă faptul că se organizează pe teritoriul RM, multe companii organizează odihne corporative şi în afara ţării: Turcia, Ukraina, Bulgaria. Acestea sânt companii mari care achită integral costul serviciilor turistice şi pentru alte ţări nu neapărat numai pentru Rep

Investiţii de 500 de ruble
Ideea de a-şi iniţia propria afacere i-a venit acum 20 de ani, când în familia lor a apărut cel de-al doilea copil. “Odată ce familia s-a mărit şi cheltuielile erau pe potrivă, de aceea am decis împreună cu soţia să achiziţionăm câţiva stupi de albine pentru a putea face un ban”, îmi povesteşte Domnul Ion. Pentru a da start propriului business era nevoie de cel puţin 500 de ruble, o sumă frumuşică pe atunci, care era necesară pentru achiziţionarea celor cinci stupuri, atât cât şi-a propus iniţial familia Veringă. În scurt timp afacerea domnului Ion a început să se dezvolte. S-a lansat pe piaţă cu o cantitate mică de miere de albine, de cinci kilograme,  după care au urmat zeci şi chiar sute de kg. Iniţial producţia de miere era comercializată exclusiv pe piaţa din oraşul Leova, actualmente însă 75% din producţia obţinută este comercializată în magazinele mari din capitală şi doar 25 de % rămâne aici pe piaţă din Leova.  
Primul venit
  Primul venit a constituit 90 de ruble. Deşi s-ar părea că este un venit modest, totuşi suma obţinută i-a dat curajul apicultorului să persevereze în continuare. Pentru ca afacerea sa să ia amploare, acesta a trebuit să mărească numărul de familii, ajungând în prezent până la 800 de familii de albini, de la care colectează anual cca 20 de tone de miere. Producţia de miere obţinută este comercializată cu amănuntul dar în mare parte angro. “Е mult mai avantajos comercializarea producţiei angro deoarece costurile sunt mici şi astfel putem avea clienţii noştri fideli”, imi spune Aurica, soţia apicultorului. Preţul unui kilogram de miere de albine variază în funcţie de metoda de comercializare, de la 30 până la 45 lei, dar şi de tipul acesteia. Există trei tipuri de miere: mierea de mai, de fag şi polifloră. “Cea mai bună fiind mierea de mai, care o comercializăm doar cu amănuntul, la preţul de 45 şi chiar 48 de lei kilogramul” îmi zice Ion. Pe lângă miere de albine acesta mai comercializează şi alte bunuri cum ar fi ceară, lumânări, venin, polen, care de asemenea rotungeşte venitul. Deşi s-ar părea că totul е roz nu е chiar aşa. Mă refer aici la concurenţa mare de pe piaţă care de cele mai multe ori constituie un obstacol în dezvoltarea unei afaceri. Totuşi în pofida dificultăţilor, rezultatele arată că strategia pe care a implementat-o Ion Veringă s-a dovedit a fi cea corectă. “Într-o afacere, indiferent de specificul ei, е bine să te bazezi pe calitate şi nu pe cantitate, astfel ai posibilitatea de a avea şi clinţii tăi fidelii, ceea ce este foarte important”. De aceea pe parcursul a celor 20 de ani de albinărit  familia Veringă a reuşit să fac faţă concurenţei de pe piaţă, dar şi altor probleme care ar fi putut împiedica dezvoltarea afacerii lor.
În timpul apropiat soţii Veringă preconizează să-şi mărească numărul familiilor, pentru că spune acesta, albinăritul este o afacere de perspectivă. “Însăşi mierea de albine are un termen lung de păstrare şi dacă nu s-a vândut acum, poate fi scoasă pe piaţă şi mai târziu, de aceea nu voi renunţa niciodată la această afacere care mai întâi de toate е o pasiune pentru mine”, conchide Ion.          

 Atât bărbatul, cât şi femeia au anumite roluri în societate care diferă şi în acelaşi timp au tangenţe. De regulă aceste tangenţe derivă din decizia celor doi, bărbatul şi femeia, de a-şi uni destinele. Contopirea celor două sexe diferite conduce la formarea unei familiei şi nu doar la o legătură de convenienţă. În acest context însă viaţa arată că de fapt situaţia poate fi mult mai complicată pe cât ni se pare şi că ia capătă şi alte conotaţii, care de cele mai multe ori este o abatere de la situaţia normală a lucrurilor.
 Toate aceste lucruri de mai sus nu au fost spuse în zadar, ci prin aceasta încerc să caut răspunsul întrebării, căsătoria reprezintă o relaţie conjugală dintre două sexe diferite sau aceleaşi sexe? Tocmai despre această problemă voi încerca să vorbesc: căsătoria între aceleaşi sexe. Schimbările despre care am vorbit mai sus sânt rezultatul acestor non-valori, adică aşa numitele căsătorii între aceleaşi sexe. După mine aceasta nu este altceva decât o “anomalie”, ce se răspândeşte în societate, transformând-o întruna total emancipată. Pentru a exemplifica voi încerca să vorbesc despre căsătoria celor doi gay Oleg şi Andrei, care şi-au oficiat aşa zisa căsătorie într-un club al gay-lor, aici în Moldova. Straniu şi în acelaşi timp interesant…De regulă la noi numărul gay-lor, în comparaţie cu cel din SUA este mult mai mic, ceea ce creează deja confuzii în ceea ce priveşte reacţia oamenilor la adresa lor. De cele mai multe ori aceste minorităţi sânt marginalizate, din simplu motiv că este atras de acelaşi sex. Spre deosebire de alţii cei doi gay de la noi privesc lumea altfel fără a fi influenţaţi prea tare de reacţia oamenilor din jur. Adică ei încearcă în primul rând să “şocheze” prin sărutul pe stradă, mersul de mână, ca mai apoi să devină deja o obişnuinţă atât pentru ei, cât şi pentru lume. Cei doi gay Oleg şi Andrei la începutul relaţiei lor au cunoscut aceeaşi reacţie de refulare din partea părinţilor, dar mai târziu aceştia au început să înţeleagă starea copiilor lor, fără ca să mai încerce aceleaşi reacţii ca mai înainte. “La început îmi priveam copilul ca un străin, pentru că practic nu ştiam nimic din ceea ce se întâmplă în mintea sa, sau poate nu vroiam să înţeleg”, spune Liuba, mama lui Andrei. Atitudinea mamei n-a fost deloc dură, ci mai degrabă normală, cu toate că după o perioadă a început a înţelege şi a accepta ceea ce mai înainte ar fi fost imposibil, ideea că fiul său este gay. În general în asemenea situaţii nu trebuie să privim categoric situaţia, dar să avem capacitatea de a-l înţelege pe cel de alături, chiar dacă are o altă orientaţie sexuală, asemeni cum a procedat Liuba. Vis-a-vis de această problemă a gay-lor, psihologii spun că riscul unei persoane de a fi influenţată de un gay este destul de mare. Acesta din urmă are capacitatea de a fi o “carapace” a senzualităţii care atrage atenţia. Totuşi psihologii susţin că este greşit de a marginaliza asemenea persoane, dar trebuie oarecum înţelese. Pentru a concluziona este suficient să facem o referire la cazurile de atac amoral din partea celor doi gay la adresa oamenilor de rând, practic nu avem. Deci atâta timp cât persoanele cu o orientaţie sexuală diferită nu ne complică viaţa în nici un fel, putem accepta şi faptul ca să existe asemenea cupluri de gay. În acelaşi timp aceştia ar trebui ca timpul liber să-şi-l petreacă în cluburile destinate doar lor şi astfel nu vor afecta viaţa noastră. “Totuşi nu încercaţi să fiţi altfel decât un cuplu armonios (bărbat-femeie), care se iubesc şi îşi creează o familie frumoasă”.